Cazan-d scanteia
Peste ramul Invechit,
Aud trosnind povara Incremenita
A lemnului uscat, de vremuri folosit

Sunt uluit, de foamea cel cuprinde
Si mistuie cu lacomie tot,
Vazand o flacara cei purtatoare,
De-o Inclestare amara, a lemnului pe foc

Ramane In urma un foc nimicitor,
Care transforma totul In infern,
Se pierde-n timp povara stacojie
Iar eu ma Inalt, ca pasarea din cer

Si urc purtat de-un vant prielnic,
Rasplata legamantului facut,
Ma odihnesc pe norul plin de slava
Lasand In urma, timpul ce-am pierdut

Imi schimb fusul orar, cu cel al vesniciei
La viata ce ma asteapta, acolo sus
Lasndu-mi jos povara stacojie
Ma duc sa ma Intalnesc, cu bunul meu ISUS.