M-am deprins să fiu mulțumit,
Când soarele pe boltă din nou a răsărit
Căci raza lui caldă sufletu-mi încălzește
Ajutându-mă să caut apa ce sufletu-mi răcorește.

M-am deprins să fiu mulțumit,
Și-atunci când țarina din plin a rodit
Eu știu căci fiecare bob din glie e de El numărat,
Iar eu voi da socoteală ce-n viață am semănat.

M-am deprins să fiu mulțumit
Și când cerul cu stele de nor e-acoperit
Căci știu că după ploaie și furtună
Va veni din nou o zi mai bună.

M-am deprins să fiu mulțumit,
Chiar și-atunci când sunt prigonit,
Căci Domnul veghează asupra pașilor mei,
Să nu-mi alunece în drumul meu pe-ale vieții alei.

M-am deprins să fiu mulțumit,
Chiar și-atunci când sunt ispitit
Căci Domnul meu bun zilnic mă-ntărește
Și-liniște-n suflet El îmi dăruiește.

M-am deprins să fiu mulțumit,
Și-atunci când durerea din suflet m-a copleșit,
Căci El mi-a promis că niciodată nu mă v-a lăsa
Să cad sub povoară, când crucea mi-e grea.

M-am deprins să fiu mulțumit,
Pentru jertfa iertării ce în dar am primit
Și niciodată eu nu voi putea uita
De jertfa măreață din dealul Golgota.

M-am deprins să fiu mulțumit,
Când talantul meu de El e cântărit
Și doresc ca balanța să-ncline mereu tot mai sus
Să pot primi răsplătirea din mâna Domnului Isus.

M-am deprins să fiu mulțumit,
Când aud din nou Cuvântul vieții vestit
Căci el este puterea ce schimbă cursul vieții
Și e călăuză celor rătăciți prin hățișurile ceții .

M-am deprins să fiu mulțumit,
Când adunarea celor sfinți s-a unit
Și-n rugăciune de mulțumire în cor ei au strigat
Slăvit să fie Domnul ce viață prin Fiul ne-a dat.

M-am deprins să fiu mulțumit
Când cântarea din suflet se-nalță unit
Și duce pe valuri de ape un cânt melodios
Aducând slavă și mărire Domnului Isus Hristos.

M-am deprins să fiu mulțumit în orice vreme,
Căci mulțumirea e o virtute și-n aceste zile grele
Și ca să poți să o ai și tu în sufletul tău
Trebuie să trăiești prin credință după Cuvântul Său.

Dacă până astăzi amicul meu frate,
Nu ai gusta din dulceața mulțumirii curate,
Oprește-te din nou la fântâna cu apă cristalină
Și umpleți ulciorul cu dragostea lui Isus divină.

Și-dacă nemulțumirea vrea ca să-ncolțească,
Și dacă dragostea ta începe să ți se răcească,
Aleargă în grabă spre izvorul cu apă cristalină
Ce curge din Golgota și suflete zilnic alină.

Și chiar dacă smochinul nu va înflorii,
Iar măslinul nicicum nu va rodi,
Eu și-atunci voi mulțumii de harul lui Dumnezeu
Care prin dragostea Lui s-andurat și de sufletul meu.

Gicu Cotlet
11/24/2014