Zdrobeşte-mi Doamne inima, să-mi văd păcatul,
Să-mi văd starea,
Zdrobeşte-mi Doamne inima,
Mai bine o inimă zdrobită şi mâhnită
Decât dispreţuită de Tine...

Zdrobeşte-mi Doamne inima,
Cum ai zdrobit-o în vechime
Pe-a multora,
Nu mă lăsa în amorţire,
M-adu la viaţă, trezeşte, Doamne, Duhu-n mine.

Zdrobeşte-mi Doamne inima, frânge-o,
Cum pîinea-i frânt-o
şi apoi ai împărţit-o mulţimii,
Ştiu, vremea e târzie, dar nu mă lăsa,
Să las mulţimea să plece, s-o cumpere de-alt'undeva,

Ci să îi dau din pâinea mea,
Binecuvântând-o şi frângând-o,
Să se sature toţi din ea.....
Zdrobeşte-mi Doamne inima,
Cum frânt-ai pâinea.....

Zdrobeşte-mi Doamne inima,
Sparge Tu, orice legături, rupe orice lanţuri,
Spală, curăţeşte, orice ungher al ei
să fie-al Tău, cu totul,
Nimic în ea, să nu mai fie ''eu''.

Zdrobeşte-mi Doamne inima,
Zdrobeşte-o, ca orice e murdar
şi e mişel să piară
Şi parfumul Duhului Tău cel Sfânt,
Să răspândescă mireasmă.

Zdrobeşte-mi Doamne inima,
Ca vasul cel de alabastru,
Doar după ce a fost spart,
Doar după zdrobire
Parfumul mirului a prins valoare.

Zdrobeşte-mi Doamne inima,
Apleac-o sub crucea Ta,
Să-mi văd nimicnicia,
Zdrobeşte orice idol din ea,
Smereşte-o, du-o-n grădina Ghetsimani ,

Du-o pe dealul Golgota,
Să-Ţi văd zdrobirea....
Zdrobeşte-mi, Doamne inima,
Cum trupul Tău s-a frânt
Pe lemnul rece...

Frânge, Doamne şi inima mea,
Cum frângem noi pâinea,
Trupul Tău,
Când stăm la Masa Ta,
Zdrobeşte-mi, Doamne, inima şi-adu-mi trezirea !

amin