Îndurarea Domnului!


Stau pe bancă într-un parc
Şi privesc în jurul meu
Păsărelele, nu tac
Ele ciripesc mereu...

Pe crenguţe sar într-una
Mereu vin, fără oprire
Nu pot urmări niciuna
Căci aleargă în neştire...

Viaţa lor un haos pare
Dar ea, este organizată
Pot s-adune, pot să care,
Să facă multe de-odată.

Puişorii să-şi hrănească
Domnul, putere le-a dat
Altele să construiască
Sau să care neîncetat

Pentru cuiburi ce găsesc
Bine să le căptuşească
Toată ziua robotesc
Puişorii, să şi-i crească;

Domnul de grijă le poartă
Chiar de-s mici, neîsemnaţi
El veghează a lor soartă
Căci din cer, le vede toate

Orişice vieţuitoare
Fie ea, oricât de mică
La Domnul are preţ mare
El, pe toate le ridică;

La El, toate au valoare
Nimeni nu e neînsemnat
În iubirea Lui cea mare
De oricine s-a îndurat.

Amin

Câmpia Turzii, 25 noiembrie 2014