Ce-aş fi fost eu, de n-aş fi cunoscut
Divina Ta iubire altruistă?
Aş fi trăit cu gândul la trecut,
Iertare vrând în sufletul tăcut...
Şi viaţa mi-ar fi fost atât de tristă...

De nu mi-aş fi predat viaţa umilă
Şi n-ai fi curăţat păcatul meu,
Încă aş fi sperat să capăt milă,
În zbaterea aceasta inutilă
A existenţei fără Dumnezeu...

Aş fi tânjit şi-acum după iertare,
Chiar de-aş fi fost cel mai bogat din lume.
Nefericirea mea ar fi fost mare,
De nu aflam de marea Ta-ndurare
Ce soarta mi-a schimbat ca prin minune!

De nu Te-ai fi jertfit Tu cu iubire
Când ai venit din cer, din Dumnezeu,
Sacrificându-Te cu dăruire,
Ai mântuit întreaga omenire,
Din care cel mai păcătos sunt eu.

Ce-aş fi fost azi, de nu m-ai fi salvat
Şi nu Ţi-ai fi întors faţa spre mine?
Eu traiul searbăd l-aş fi continuat,
Şi Duhul Tău l-aş fi îndurerat...
Dar astăzi, viaţa mea Îţi aparţine!

Prin harul Tău găsit-am împlinirea,
Şi pacea Ta, Isuse, am aflat,
Tu pentru noi răbdat-ai răstignirea,
Jertfindu-Te, Ţi-ai arătat iubirea,
Acelora ce nu Te-au meritat!