Pentru că era Veșnic Domn
Neînchipuit de mare,
Duhul L-a făcut embrion
În pântecul unei fecioare.
Fiindcă era Logos-ul sfânt,
Creator înțelept, infinit,
Al graiurilor de pe pământ,
Ne-a vorbit și prin gângurit.
Stăpân peste- arginrt, peste aur,
Platini de stele, eterne perle,
Tatăl L-a trimis într-un staul,
Să se nască pe paie, în iesle.
Fiind Isus- Dumnezeu tare,
Ziditor de planete și-atom,
S-a lăsat legănat pe picioare,
Alăptat de-o mamă -ca Om.
Având nesfârșită tăria,
Și armii de îngeri, a fugit
De Irod, dus de Iosif, Maria,
Să Se ascundă în Egipt.
Pentru că era Prințul Păcii,
Rege al neprihănirii,
S-a luptat cu demonii fricii,
I-a scos, dându-i nimicirii.
Pentru că era Veșnic Viu
Părintele eternității...
A ales să moară-ca Fiu
De muritor, El, Domnul Vieții.
Fiindcă era El Însuși -Viața,
N-a stat în Șeol, n-a putrezit,
A înviat în dimineața
De Paști: Isus ne-a mântuit!
Craiova, 3 decembrie 2014
Dintre versetele favorite îmi este foarte drag Isaia 9:6: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat și domnia va fi pe umărul Lui: Îl vor numi „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele veșniciei, Prnț al Păcii”