Domnu-a creat femeia cu-a Lui mână:
Corolă-a lumii, crin o plămădise,
Din coasta lui Adam, nu din țărână,
Bărbatului, apoi, i-o dăruise.

El a recunoscut că-i aparține,
-Nu pentru frumusețe i-a fost soață-
„O, iat-o pe aceea ce-i din mine!”
Și mama tuturor e Eva-Viață.

„Fiți roditori, creșteți, umpleți pământul!”
E-o binecuvântare, sfântă vrere:
E singura poruncă-n tot Cuvântul,
Ce-a fost îndeplinită cu plăcere. .

În Biblie scrie c-odinioară,
Femeile tânjeau după copii:
Sara, Rebeca, Ana- se rugară
La Adonai, postind să nască fii.

Ultima stearpă binecuvântată-
A fost Elisabeta, ce păzea
Cuvântul Domnului, cu scumpătate:
Bătrână, pe profetul Ioan năștea.

Fecioara L-a născut pe Salvatorul
Ce timpul l-a-mpărțit în două ere,
Dar și lăcașul morților, Șeolul,
În care-a predicat după-nviere.

El a schimbat toată orânduirea,
Căci ucenicii care L-au urmat,
Nu mai umblau ca toată omenirea,
Ci ca Acel Ce i-a răscumpărat...

Unii au viețuit în feciorie
Nu treizeci de-ani, ci până când mureau,
Iar eremiții stăteau în pustie,
Nu doar o lună, ci cât mai trăiau.

Fecioarele făceau un legământ:
(Deși știau că nunta nu-i păcat)
Caste să viețuiască pe pământ,
Și-n mânăstire multe au intrat.

Mirese numai lui Isus Cristos,
Așa se dăruiau lui Mesia. .
Precum cei de la Muntele Athos:
Pustnici dedicați pentru Maria.

Pare așa ciudat, surprinzător,
Că, după valurile de prigoană,
Ce-au stins neamul martirilor,
Căsătoria le părea profană?

Prin urmare, s-au căsătorit
Și au avut copii cei „căldicei”
Cuvântul Domnului l-au împlinit
Și au lăsat prunci creștini după ei.

Dar noi, creștinii „ultimelor zile”
Cum ne clădim destinul pământesc?
Trăim ce-i scris pe sfintele file,
Urmăm modelul Mirelui Ceresc?

Cetățenia noastră este sus,
Înfiați de Tatăl Luminilor,
Frate mai mare ne este Isus,
Mamă ne e Sionul cerurilor!

Nu mai e important să ai copii,
De ești virgin sau nuntit pe pământ;
Să naști -în credință-puri fii
Și roditor să fii prin Duhul Sfânt!


Craiova, 6-12-2014