CÂND NE-AM DESPRINS...

Când ne-am desprins de-acel sistem
Ce doar făţărnicii propagă
Am înţeles că nu suntem
Creaţi să fim pe calea largă.

Eram constrânşi să ne-nrolăm
În grupuri şi-n detaşamente
Voinţa noastră s-o forţăm
Să-mbrace forme vehemente.

Ne complăceam în nebunii
Fără să ştim ce ne aşteaptă,
Fără să ştim ce agonii
Vor fi la următoarea treaptă.

Trăiam faţade şi minciuni
Şi doar spoieli aveam ca haine
Sfidam cântări şi rugăciuni
Şi nu-ndrăgeam sfintele taine.

Dar când Cuvântul ne-a pătruns
Cu-a lui nuanţă sclipitoare
Simţit-am cum lăuntru-i uns
Cu-n dor de Ţara-n sărbătoare.

Şi ne-am desprins de legea grea
Prin care se cerea teatru
O, nu putem, nicicând, uita
Cum am scăpat de-acel dezastru!

Învăluiţi, de-atunci, în har
Trăim slujind divinitatea
Nu mai vrem viaţă de hoinar
Căci ştim, acum, prioritatea.

Mergând pe drum cu gând curat
Ştim în final ce ne aşteaptă
Chiar de-ntâlnim un val turbat
Suim, mereu, din treaptă-n treaptă.

Iar când vedea-vom c-am sosit
În spaţiul fără praf sau pleavă
Acel ce nu ne-a părăsit
Ne va lua la El în slavă.

George Cornici/6 Decembrie, 2014