Doar harul Lui mă ține încă;
În mijlocul atâtor văi
M-ajută să rămân pe stâncă,
Păzit de oamenii cei răi.
Doar harul Lui îmi dă putere
Să merg ‘nainte ne-nfricat;
Când copleșit sunt de durere
Mă văd de brațele-I purtat.
În luptele vieții, grele,
De n-ar fi harul, aș pieri;
El mă înalță peste ele,
M-ajută a le birui.
Da, m-a păzit clipă de clipă,
Isus cu harul Său măreț;
M-a ocrotit cu-a Sa aripă,
Fiindcă-n ochii Lui am preț.
Din pântecele mamei mele
A fost cu mine ne-ncetat,
Și toate planurile rele
Ce mă vizau, le-a spulberat.
O, harule, cât ești de mare,
Cât de sublim și minunat!
Primesc din dulcea-ți alinare
Și sufletul mi-e vindecat.
Ține-mă Domnul meu în haru-Ți,
Te rog frumos, pân’ vei veni;
Preafericit să pot la pieptu-Ți
Pentru veci a mă odihni.
Amin.
07 decembrie 2014
http://pauladita.wordpress.com/1-2/529-2/doar-harul-lui/