Închinarea Magilor

A strălucit, - o stea pe cer
În răspândiri vii de rubine
Şi n-a mai fost, alta ca ea
În feeria-i toată noaptea,
În scânteeri de foc senine.

Şi cum pe cer a fost văzută
De Magii-acei, din Răsărit,
Ei încărcaţi cu daruri multe
Purces-au pe căi neştiute -
Şi la drum veseli au pornit.

Convinşi deplin, că ea era
Steaua din Iacob ce răsare,
Vedeau profeţia-mplinită
Prin steaua pe cer răsărită,
Despre-Mpăratul cel mare.

Astfel mergeau, cu bucurie
În semn de stimă-n adorare,
Şi daruri scumpe I-au adus
Şi la picioare, ei Le-au pus,
Dându-I şi slavă şi-nchinare.

Flavius Laurian Duverna
08 decembrie 2014