Oglinda mamei
Necăjită şi speriată
Privesc fapta ce-am făcut
Mama va fi supărată
Îi plăcea, atât de mult
Ea oglinda a primit-o
Ca un dar de ziua ei
Bunica i-a dăruit-o
Când era de anii mei
Când în ea se va privi
Să se simtă mulţumită
Oglinda-i va aminti
Să fie dreaptă, cinstită
Şi plină de bunătate
Aşa cum Isus doreşte
Simplă şi modestă-n toate
Cum Scriptura ne vorbeşte
A păstrat-o mama mea
Desi mulţi ani au trecut
Se privea ades în ea
Îi plăcea atât de mult... . .
Un bun ghid era oglinda
Când se simţea vinovată
Pe loc îşi primea osânda
Faţa-i se-nroşea toată
Pe chip vina-i se vedea
Ea ştia, că a greşit
Căci Duhul o cerceta
De n-a spus drept, şi-a mințit
De-a făcut o nedreptate
Unui semen oarecare,
Sau plină de răutate
A vorbit, pornită tare
Oglinda-i descoperea
Faţa ei îmbujorată
Iar roşeaţa însemna
Că se simte vinovată
Şi eu mă simt vinovată
Că-n sertar am căutat
Am greşit şi niciodată
Nu pot repara ce-am spart
Cioburile le privesc
Cer Domnului, să mă ierte
Adevăru am să rostesc
Mamei, chiar de-o sa mă certe
Nu vreau să păcătuiesc
O minciuna să mai spun
Pe Domnul meu Îl iubesc
Căci El este drept şi bun.
Amin
Câmpia Turzii, 10 decembrie 2014