Inima-ți era străpunsă
C-ai pierdut pe fiul tău
Ai crezut că l-a smuls moartea
Israel din brațul tău.

Multă vreme l-ai jelit
Pe fiul tău prea iubit
Crezând că el nu mai există
Căci Dumnezeu te-a pedesit.

Tu niciodată n-ai gândit
Că fiii tăi din jurul tău,
Purtară ură și mânie
Și l-au vândut pe fiul tău.

L-au vândut pe-al lor frate
Pentru douăzeci de arginți
La negustori care treceau
Ca s-ajungă în Egipt.

Și crezând că îi fac rău
Frații lui s-au înșelat,
Căci lui Iosif îi era bine
În casa lui Potifar.

A stat Iosif și închis,
Dar Dumnezeu era cu el.
Nu l-a părăsit nicicând
Căci avea un plan măreț.

Căci prin el, Domnul lucra
Și fiind plăcut lui Faraon,
I-a dat tot în stăpânire -casa,
Și al său popor.

Totul a fost pus la cale
De Domnul Dumnezeul tău
Căci o mare foamete a lovit
Israel, poporul tău.

Dacă fiul tău iubit
Ar fi rămas în țară
În șapte ani de foamete
Alții-ar fi pierit de foame.

Dar fiul Iosif, prea iubit,
Lui Dumnezeu I-a mulțumit
Căci trăise în Egipt
Și era de Faraon iubit.

A fost iubit de-ntreaga țară
Căci n-au pierit de foame
Dar nimeni din ei n-a știut
Că har, i-a dat Dumnezeu.

După mulți ani de chin
Toți fiii tăi s-au întâlnit
În Egipt plângeau de bucurie
Căci din nou s-au întâlnit.

Îi mulțumeau Lui Dumnezeu
Căci l-au găsit pe el din nou.
Nici nu gândeai tu, niciodată,
Că ai să-l strângi din nou în brață.

Lacrimile de jale
S-au transformat în bucurii
Când ochii tăi, Israel
Pe fiul tău l-ai privit.

Era micuțul lângă tine
Când pleoapele ți s-au închis.
Israel a murit în pace
Lângă fiul său iubit.
Amin