ROADELE DUHULUI
Nu-s emoții, sentimente,
Foc de paie, salt pe trepte.
Ci e Duhul Sfânt, jertfire,
Fapte, Dragoste, Iubire !
Nu-s minuni vindecătoare
De mulțimi aducătoare.
Ci e susur blând, subțire,
Pace, liniște, simțire !
Nu-i exces de datorie,
Jug, povară, mie, ție...
Ci e cântec, Bucurie:
Duhul Sfânt ce te îmbie !
Nu e fugă în pustie,
Izolare în mânie.
Ci-i răbdare, calm, putere,
Să rămâi tare-n durere!
Nu-s pomeni, cadouri mari,
Cecuri date de cei tari,
Ci e-a văduvei para,
Bunătatea mea și-a ta !
Nu-s elogii, vorbe mari,
Provocări, senzații tari.
Ci e facere de bine:
Acțiune, sare, pâine !
Nu-s eforturi personale,
Doctrine sau vorbe goale...
Ci e calm, statornicie,
Practică, credincioșie !
Nu e scuză la păcat,
Har ieftin, gând expirat...
Ci e Duhul Sfânt, Blîndețe,
Îndreptare cu finețe !
Nu e rugă în chilie,
Sete, post sau sărăcie.
Ci trăiești ca-n cer cu dor,
Înfrânarea poftelor !
Roadele toate să crească,
Viața să ne-o-mpodobească.
Toți să fim o mărturie,
Hristos gata-i ca să vie,
Căci suntem ai Săi copii,
Și acum, și-n veșnicii !
Astazi 13 decembrie am avut un program de tineret cu titlul ”condițiile primirii Duhului Sfant”. Aceasta a fost ultima poezie din program. Cred că Dumnezeu ne-a dat poruncile în forma negativă ca să declanșeze în noi efectul contrar, să nu facem doar răul, ci să facem binele. Am încercat și eu să plec de la o negație dezvoltând latura pozitivă. De multe ori trebuie să ne dăm înapoi, să ne luăm elan ca să pornim înainte...