O mai aştept pe mama
Singur, trist, nefericit
Stau în pat şi mă gândesc
Tare aş vrea să fiu iubit
Dar, pe nimeni nu găsesc
Care să țină la mine,
Să-mi aducă alinare,
Care să-mi dorească bine
Şi să mă iubească tare
Mi-ar plăcea ca să-i spun mamă
Celei care m-a născut
Să nu mai trăiesc cu teamă
Îmi doresc, atât de mult~&,"&~
Să nu mai fiu umilit
Pentru lucruri de nimic
Stând închis şi pedepsit
Cu toate că eu sunt mic
Pâinea ce mi se cuvine
Nu vreau să o dau mereu
Celor ce-s mai mari ca mine
Când rabd foame-mi este greu
Vreau şi eu o mângâiere
Ca orice copil din lume
Când sufăr şi simt durere
Să pot şi eu, cuiva spune
Mamei, toate i le-aş spune
Dacă ea ar fi cu mine
Dar ea a plecat în lume
Şi nu ştiu dacă mai vine... . .
Oare, a fost prea săracă
De la cămin, m-a lăsat?
Sau n-a ştiut ce să facă
Adesea, m-am intrebat
Sau, poate nu mă iubeşte
Şi necazuri i-am făcut
Sau, de oameni se fereşte
Să mă nască, n-ar fi vrut?
Dar eu nu sunt vinovat
Dacă s-a întâmplat aşa
Eu rămân al ei băiat
Şi ea, este mama mea
Perna mea e udă toată
Seară de seară-i aşa
O aştept, poate odată
O sa vină să mă ia
Un om bun mi-a spus odată
Că exista Dumnezeu
Care-i bun şi niciodată
Nu mă va lăsa la greu
Omul bun m-a încurajat
Şi atâtea mi-a vorbit
De Isus cel minunat
Care viaţa si-a jertfit
Tot el mi-a spus că se poate
Să mă uite mama mea
Dar Isus le vede toate
Şi El, nu mă va uita
Zi de zi şi ceas de ceas
El nu mă va părăsi
În seama Lui, să mă las
Şi El mă va ocroti
Să-i dau inimioara mea
Şi să cred că-I Tatăl meu
Viaţa îmi va lumina
Şi mă va iubi mereu.
Amin
Câmpia Turzii, 5 decembrie 2014