CĂCI UN PRUNC NI S-A DAT...

Copilul sfânt ce ni s-a dat
(Cadou ceresc, cadou-minune)
La stări cerești a renunțat,
În Betleem S-a întrupat
Ca să ne scoată din genune,
Din mediul rece, degradat.

N-a vrut palat și nici castel
Și n-a sosit în strălucire
El S-a gândit la Israel
Să-i spună că Emanuel
Vrea să-l îmbrace-n fericire
(De va răspunde la apel)

Și pentru neamuri a venit
(Pe nimeni n-a vrut să excludă)
Ca pământean El S-a smerit
Exemplu sfânt ne-a oferit
Cu pasiune și cu trudă
Să nasc-un neam neprihănit.

Și a crescut... și a umblat
Din loc în loc să facă bine
Noroadelor le-a explicat
Că doar în Fiul Împărat
Pot biruințe-avea depline
Și traiul binecuvântat.

Cu vorbe-nvăluite-n har,
Cu o privire captivantă
A cucerit orice coșmar
Și-a pus apoi mărgăritar
Și o povață importantă
În ființe-nvinse de amar.

A fost și multă-mpotrivire
La ce s-a conceput în Rai
Irozii nu I-au dat slujire
Ci judecăți și răstignire
Nevrând neprihănitul trai
Și nici în Slavă moștenire.

Dar toți care-au dorit minuni
Primindu-i, credincioși, solia
Învins-au grele presiuni
I-au dat cântări și rugăciuni
Ca să-și mențină omenia
(Dând la o parte uscăciuni.)

Iubind în stil dumnezeiesc
Pe orice om din orice țară
A zis: ”Prin lume vă-nsoțesc
Atât de mult vă prețuiesc
Nu vreau s-ajungeți la ocară
Ci la acei ce-n Rai trăiesc.”

Speranțele-au fost renăscute
În mii de inimi, în popor
A vindecat dureri acute
Venit-au ființe să-L asculte
Să afle despre viitor,
Să-nvingă teamă și derute.

Venim, Isus, să-Ți mulțumim
Pentru lucrarea-Ți jertfitoare
La iesle, iarăși, poposim
Să ne-nchinăm, să Te privim
În sfântă zi de sărbătoare.
De Tine nu ne despărțim.

George Cornici/19 Decembrie, 2014