Te-ai întrebat vreodată ce rost ai tu pe lume
Şi ce destin ţi-a dat Părintele Divin?
De ce e viaţa ta o nesfârşită trudă
Adesea însoţită de lacrimi şi suspin?

De ce atât de singur eşti tu între ai tăi
Şi-atât de fără pace în sufletul zdrobit?
De ce un gol imens ţi-e inima în piept
Şi cauţi zadarnic calea spre tot ce ţi-ai dorit?

Te-ai întrebat vreodată ce forţă te susţine
Să treci prin încercări, prin valuri şi dureri?
Ce mână te ridică...ce dragoste te-alină
Luând a ta povară şi dându-ţi iar puteri?

De ce în nopţi târzii te poartă către stele
Un dor ce niciodată tu nu l-ai înţeles
Iar ochii tăi devin izvoarele curate
Ce spală-ntinăciunea ce te-a robit ades...

Te-ai întrebat vreodată de ce ţi-e încă teamă
Şi nu porneşti cu Domnul pe al credinţei drum?
Opreşte-te acum...e timp de cercetare...
De n-ai făcut-o încă întreabă-te acum!!!

Vulcan-26-10-2014
Mary