Pe drumul dintr-o lume grăbită şi-agitată
M-am întâlnit în viaţă cu dragostea odată...
Era aşa frumoasă...cu ochi strălucitori
Şi straie de lumină ţesute în culori...
Purta pe cap cunună de pace nesfârşită
Şi-n jurul ei mulţimea o adora uimită
Iar glasul ei...o...glasul era o adiere
Ce revărsa în suflet speranţă şi putere...
Dar astăzi unde-i oare? Pe unde rătăceşte?
Pe care ţărm pustiu trecutul şi-l jeleşte?
O caut cu-atâta dor...spre depărtări o strig
Dar ea mai rătăceşte în noapte şi în frig...
Sunt zile când o clipă îmi pare c-o zăresc
-Nălucă ce se pierde în omul cel firesc-
Cu haine zdrenţuite şi pletele în vânt
Doar ochii mai păstrează seninul clar şi sfânt...

Voi oameni...dragii mei ce aşteptaţi acum
Cu-atâta nerăbdare să vină moş Crăciun
N-aţi vrea în locul lui Iubirea să renască
Iar oamenii să-nveţe să ierte...să iubească?

Vulcan-20-12-2014
Mary