Mesia, Sămânţa din Eden

Peste-al anilor... şirag
De la jalnica alungare...
Depăşind al vieţii prag
Din Edenul lor cel drag
Unde trăia-n ascultare,

Întrebare-şi punea Eva:
Când timpul va fi sosit,
Să se ivească Sămânţa
Spre-a le-aduce biruinţa
Cum Domnu-a făgăduit?

Nouă veacuri au trecut
O! Dar făgăduinţa dată,
Un mister necunoscut -
Ce le-a folosit drept Scut
N-a fost deloc, arătată,

Ca să poarte... bătălia
Cu acel şarpe-amăgitor,
S-a născut astfel Mesia
Spre-a da lumii bucuria,
C-a venit, cel Salvator.

El era, astfel Sămânţa
Ce i-a fost făgăduită -
Evei... prin făgăduinţa
Spre a-i-ntări credinţa,
Şi care-a fost împlinită,

Prin măreaţa întrupare
Sfântă-a Domnului Isus,
Ce-a adus lumii salvare
Din a morţii blestemare
După cum Evei i-a spus.

Flavius Laurian Duverna
27 decembrie 2014