Omul de zăpadă


E iarna iar, pe strada mea
Copiii vin cu sănioare
Se aşterne pătura de nea
Nu simțim frigul la picioare

Omătul moale îl călcăm
Urmele paşilor, rămân
Pe sănioare ne-avântăm
Văzduhul de fulgi albi, e plin

Deschidem gura să înghiţim
Zăpada albă şi pufoasă
Steluţe de nea, vin şi vin
Iar ziua e tot mai frumoasă

Domnul ne aduce bucurii
Prin toate câte le-a creat
El, ne va duce în veşnicii
În Raiul Său cel minunat

Aşa ne-au învăţat părinţii
Să ştim că Domn ne e Isus
El şade-n Ceruri unde sfinţii
S-au dus şi ne aşteaptă sus

Noi ne jucam cu veselie
Pe cei mai mici îi bulgărim
Zăpada, e o bucurie
Întotdeauna o dorim!

Om de zăpadă am făcut
Un morcov, ca un nas i-am pus
În jurul lui mult am căzut
Dar am tăcut, nimic n-am spus

O oală în loc de căciuliţă
Ca să nu fie dezgolit
Din boabe mici şi o guriţă
E gata omul, e întocmit

Ne-am bucurat c-am reuşit
Să-i facem braţ din măturoi
Doi ochi din cărbuni, au ieșit
Cine mai are om ca noi?

E omul nostru, am trudit
Să-l facem mare şi frumos
Deşi e frig, am reușit
Să-l facem mândru, arătos

Şi noi suntem o bucurie
Pentru al nostru Creator
În veci a Lui slavă să fie
Prin El, avem Mântuitor

Cu mâna Lui ne-a dăltuit
Suflare de viaţă, ne-a dat
Al Său chip sfânt ne-a dăruit
Fie în veci, glorificat!

Amin

Câmpia Turzii, 23 decembrie 2014