Alb

De alb, este văzduhul plin
Îneşmântând cerul senin -
Şi albul peste tot se-ntinde,
Şi fulgii cei de nea, zglobii
În straturi netede-argintii,
Pământul în alb îl cuprinde.

E alb, şi-ori încotro priveşti
Simţi dorul vieţii să trăieşti;
Tablou-i nespus de frumos
Cu albul de argint veşmânt,
Măreţ sublim coperământ -
Ce ni se-arată maiestuos.

Peisajul tot, e alb imaculat
Şi tot privind e de-admirat,
Şi-uimit de-atâta măiestrie -
Gândul 'ţi ’nalţi la Ziditorul
Cel ce-I la toate Creatorul,
Din veşnicii... spre veşnicie.

Flavius Laurian Duverna
29 decembrie 2014