ÎNDEMNURILE DUHULUI

”Acum dar nu este nici o osândire
pentru cei ce sunt în Hristos Isus,
care nu trăiesc după îndemnurile
firii pământești, ci după îndemnu-
rile Duhului.”(Romani 8:1)
***************************

Pătrund în suflete s-aducă
Parfumul dens, dumnezeiesc
Pot în ființe să producă
Un spirit viu, nepământesc.

Cu sursa chiar în Trinitate
Rostesc cuvintele cu har
Să nu călcăm pe demnitate,
Să îndulcim tot ce-i amar.

Cu șoapta lor odihnitoare
Povețe dau, mereu, să fim
Cu inima mulțumitoare,
Neprihănire să dorim.

Când nepăsarea ne învinge
Ne mustră lin, convingător
Să știm că prin divinul sânge
Avem și azi Mântuitor.

Cu Cerul vor să ne unească
Slujiri distinse să-nălțăm
Ca fapta dulce să-nflorească
Omagiu Fiului să –I dăm.

Când lin coboară să ne-nvețe
Deschise ușile de-or fi
Vor alina suspin, tristețe,
Vom fi ai dragostei copii.

Ce stare plină de candoare,
Ce rezultate pot să dea
Îndemnurile salvatoare
(O, toți din jur le pot vedea)!

Simțim că ființa-i răscolită?
E semn că-n noi s-a așezat
O stare de-Mpărat dorită
Căci tot lăuntru-i luminat.

Nu firea e victorioasă
Și nu himera ne e far
Prin Duhul noi sosim Acasă
În cel mai strălucit Hotar.

George Cornici/3 Ianuarie, 2015