Bucuriile iernii


Pe zăpada ‘luneacoasă
Săniuţa fuge tare,
Iar ninsoarea cade deasă
Iar zăpadă este mare.

Dumnezeu ne-a dăruit-o,
Peste noapte, a venit.
A ştiut cât am dorit-o;
Eu sunt tare fericit!

Toţi copiii veseli, zburdă
Şi se dau pe derdeluş.
Din gură cât pot ei cântă
Şi alunecă pe gheţuş.

Cerul este aspru, rece,
Toţi sunt veseli, bucuroşi.
Nici prin cap lor nu le trece
Ca să fie năzuroşi.

Domnul cel din cer priveşte.
Bucurie le-a făcut.
El copiii, Îi iubeşte,
Pentru Sine Îi vrea mult.

Hainele pe ei sunt ude
De atâta alergătură.
Numai zgomot se aude,
Chiote peste măsură.

Mamele în casă-i cheamă
Să se spele, să mănânce
Şi de lecţii îi întreabă,
Căci e vremea să se culce.

Iarnă este minunată,
Anotimp de bucurii,
Iar Crăciunul vine îndată,
Anul nou, este aci’.

Naşterea Domnului nostru
În inimă o simţim.
An de an, noi îi ştim rostul,
Căci pe Isus Îl iubim!

Seara afară s-a lăsat,
Luna sus pe cer se arată,
Zgomotele au încetat,
Vremea este minunată.

Domnul toate le-a întocmit
Omului să-i folosească
Şi de toate s-a îngrijit
Ca el bine să trăiască.

Iarna cea adevărată
E belşug pentru ogoare.
Domnul de grijă ne poartă,
Căci e plin de îndurare.

Amin

Câmpia Turzii, 2 ianuarie 2015