De n-ar fi dragostea în lume
S-aducă sufletului soare
O, ce pustiu ar fi atuncea
O veşnicie de-ntristare
Căci omul cum ar mai cunoaşte
Această sfântă fericire
Ce-nmugureşte într-un zâmbet
Şi înfloreşte în iubire...

De n-ar fi dragostea în lume
Ne-ar invada ocean de lacrimi
Căci ura ar domni atuncea
Cu-alaiul ei de rău şi patimi
Iar omu-ar rătăci în viaţă
Străin de orice bucurie
Căci n-ar avea un ţel... o cale
Să-l ducă către veşnicie...

Dar... o, ce har... ce har măreţ
Ne-a dăruit al nostru Tată...
Iubirea ce ridică, iartă
Şi nu se stinge niciodată!
Mereu a fost... mereu va fi
Comoara fără-asemănare...
Omul va trece dar Iubirea
Rămâne veşnică sub soare!

Vulcan-06-11-2014
Mary