Raze noi cuprind o viață

Raze noi cuprind o viață
Ce-a înghițit-o valul morții,
Cu săgețile de gheață
Prin văzduh aleargă sorții
Cu-o făclie de speranță
Luminând ușorii „porții”...

Bocetele neîntrerupte
Scriu a suferinței opuri,
Legături trupești sunt rupte
Și înghețate-s orice scopuri,
Toate izbânzile în lupte
Încununate-s cu isopuri
Și-agonia stă să înfrupte
Prietenii cu-a ei potopuri.

Zborul vieții lasă urme
Care-apoi se pierd în zare
Dar și gheare să mai scurme
În marea strâmtă de uitare,
Îngrijind să nu se curme
Firul roșu de întristare.

Este bună aprecierea
Dezmierdărilor din predici
Dar nu înlătură durerea,
Asta nu-i chip să o împiedici,
Contează doar alierea
Și dragostea pentru prietnici,
Iar Domnul dă mângâierea
Prin toți robii Lui cei vrednici.

02/01/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)