Unei lumi...

Unei lumi pline de-amar
Ți-ai dat Doamne, Fiu în dar
Și-A îndurat al ei calvar
Dar mulți trăiesc în zadar,
Ne văzând aceasta clar;

Luptă toți din răsputeri
După faimă și averi,
Respingând ce Tu oferi;
Aleargă spre-un nicăieri
Zoriți de-a firii poveri.

Momiți de zei necurați
Trag la jug învăpăiați,
De păcate împovărați
Și cu ochii bulbucați
După bunul celorlalți...

Peste tot doar indivizi
Nestatornici, cruzi, arizi...
Dar Tu-n brațe ne cuprinzi,
Ochii vrei să ne deschizi
Și foc sfânt în toți să-aprinzi...

Însă noi ne împotrivim,
Mult prea greu ne pocăim
Și plăcere să împlinim
Legea Sfântă nu găsim,
Am pierdut „Chipul” sublim...

Suntem răi și fără frâne...
Drept e că ni se cuvine
Să ne pedepsești Stăpâne,
Însă Tu, ne faci doar bine
În îndurările-Ți divine!

Și oricât de răi am fost,
Cu un fler hain și-anost,
Tu-ai plătit al morții cost
Să ne dai vieții rost,
Să ne fii scut și-adăpost...

Tu ai plătit, Isuse, costul...
Fă-ne acum să vedem rostul
Care-l are ruga, postul...
Și tot ce-i la adăpostul
Care contrazice anostul,

Cartea Sfântă, închinarea,
Pocăința, înfrânarea,
Dragostea și dedicarea,
Părtășia și lucrarea
De-a ne împlini chemarea...

Sfânta-Ți voie s-o alegem
Și atunci când n-o înțelegem,
Bucuroși oricând să mergem
La zidul surpat, să-l dregem
Sau vreun rod nou să culegem...

Dă-ne har acum, Stăpâne,
Să împărțim cu înțelepciune
Timpul ce ne mai rămâne,
Deschide-ne ochii bine
Spre menirile divine...

Și cea de-a spune lumii clar
Că-Ai purtat al ei calvar;
Te-ai pus jertfă pe altar
Și-ai sorbit paharu-amar
Să ne dai Viața în dar

Și în bezna injusteții,
Tu, Izvorul frumuseții,
Ne-ai adus Lumina vieții,
Fericirii și dreptății
Și Sfânt Harul libertății...

Glorie Ție Miel iubit
Ce pentru noi Te-ai jertfit!
Glorie Ție Domn Slăvit
Care moartea-I biruit
Și din ea ne-Ai izbăvit!

06/01/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)