Imi amintesc cu-atata dor de tine,
nu pot uita cum m-asteptai in prag
nu pot uita privirea ta senina,
nu pot uita sarutul tau cel drag

cu atata drag vorbea mama de tine,
ca ti-a fost greu cand i-ai crescut,
de multele sageti care veneau spre tine
si de Isus ce l-ai avut ca scut!

nu te-am vazut nervoasa niciodata,
m-ai salutat mereu cu glas atat de bland,
oh, cat as vrea sa-ti calc pe urme,
sa am si eu comportament de sfant!

Tu ai plecat si ai lasat un urma
copii, nepoti si oameni ce deja-ti duc dorul
Tu ai plecat, iubita mea bunica
si mi-e asa de greu sa vad ca ti-ai luat zborul

Te vad acum, dar nu te vad prea bine,
caci lacrimile-mi curg cu-amar pe ochi,
suntem in jurul tau, bunico,
mai binecuvinteaza-ne pe toti!

Atatia stau lang'al tau trup, bunico
Ne vezi? Suntem ai tai, cei care ne-ai crescut,
Copiii tai ce i-ai crescut cu lacrimi,
Azi au venit sa-ti multumeasca mult

Ca i-ai iubit, ca le-ai insamantat credinta
le-ai aratat cum se traieste pocainta,
le-ai pus in inima doar lucrurile sfinte,
ai fost o mama fara de cuvinte!

E si bunicul, sotul tau,
e plin de lacrimi, nici nu are glas,
la fel cum te rugai tu pentru el,
ca Dumnezeu sa ii vegheze orice pas!

Suntem si noi, nepotii tai iubiti,
o, cat eram in ochii tai de pretuiti,
ce dragoste simteam cand ne vorbeai,
ce mana calda, ce ochi blanzi, ce sfant cuvant aveai in grai,
ce inima de aur ai avut,
ce cruce grea ai dus neintrerupt!

Tot ies si intru iar in a ta casa,
ma uit la patul unde-ai stat mereu
si doare greu un gol ce ma apasa,
un gol, ca ai plecat la Dumnezeu!

O, cum voi merge iar la tine,
dar n-ai sa fii, n-ai sa mai iesi prag,
mi'e greu sa ma gandesc ca niciodata,
n'oi mai vedea al tau chip scump si drag!

Mai am putin, doar doua zile,
sa pot sa mai privesc spre chipul tau,
mi-e greu sa ma indepartez de langa tine
si sa n'aud 'Paul, tu sa mergi cu Dumnezeu!'

sunt ultimele vorbe spuse mie,
cand m'abtineam cu'atata greu sa plang,
cand am plecat de la spital, de langa tine,
bunica mea, mai spune-mi inc'un gand !!

Dar te-ai dus sus, in slavile divine,
Unde merg sfintii, unde-i atat de bine,
Te-ai dus unde ti se cuvine
Asteapta-ma, bunico, si pe mine!

Iti multumesc, bunico, pentru toate,
iti multumesc pentru asa o mama,
iti multumesc pentru atatea fapte
iti multumesc, bunico, iti multumesc, o, mama!

..Bunico, ai plecat cu totul,
nu iti mai vad nici chipul tau acum
am venit azi cu toti sa-ti mutam cortul
din casa ta, pe ultimul tau drum ..

Noi inca plangem, nu stiu daca tu te uiti,
pentru ca stiu ca o sa suferi daca ne vezi tristi,
iar sus in cer, unde stai langa sfinti,
nu'i suferinta, nu'i necaz, nu's nici lacrimi fierbinti!

Ultima lacrima ti-a sters'o deja El,
Isus Hristos, chiar El, Emanuel !
Vai, oare cum e'acolo sus?
Te-a luat de mana, te-a plimbat, te-a dus?

Ai mers deja cu El pe strazi de aur?
Ti-a aratat vreo carte, vreun tezaur?
Te-a prezentat oare lui Dumnezeu,
I-a aratat un loc, unde'i numele tau?
Esti langa ingeri, stai cu ei mereu
cum e acolo, fara nici un rau ?

Ti-a aratat Isus vreun semn in palme
ti-a povestit cum a murit de greu
acolo sus, pe dealul din Golgota,
sa poti sa ajungi langa Dumnezeu?

Ai stat si cu acei 12 apostoli,
ai stat si lang'acei martiri ?
Care-au murit si-acum acolo
sunt numai plini de bucurii ?

Ti-a aratat si cerul, cat mai are
de pregatit pan' va veni?
Ti-a spus de ce'a lasat aici
si lacrimi dar si bucurii ?

Dar stau si ma intreb, bunico,
oare acolo, unde esti tu sus,
ti-a aratat si locu'n care
daca nu ascultai ai fi ajuns?

Ti-a aratat oare ce-i iadul,
iazul de foc, loc infricosator
ti-a aratat unde'i bogatul,
ce nu i-a dat lui lazar ajutor?

Ti-a aratat poate si pe prieteni
care credeau ca toti ajung in cer
iar acum sufera o vesnicie
ca nu au ascultat de El ?

Cum, e in cer chiar si talharul
care a stat pe cruce sus
si n-au ajuns pastori sau preoti
pentru ca n-au stiut cine-i Isus?

Ii vezi acolo sus pe cei dispretuiti
pe cei saraci, de cei mai mari huliti?
Pe cei ce'odata au fost condamnati
ca cerul e doar pentru cei bogati?

Mai sunt in cer si-aceia care
in tineretea lor au fost de fier
dar s-au intors prin marea indurare
si-acum sunt langa tine, in cer?

Dar vezi in iad chiar si pe-aceia care
poate-auzeai de ei ca erau mari
si stau legati de chinurile amare
ei, presedinti, actori, parlamentari?

Ii vezi in iad si pe acei care-au crezut
ca 'Un pahar, ce are?! nu-i prea mult'
ii vezi si pe acei care-au cazut
din pocainta chiar in ultimul minut?

Ii vezi pe cei ce-o viata-ntreaga
au stat de o biserica legati
dar nu au cunoscut vreodata
ce trebuie pentru a fi salvati ?

Sunt si vecinii tai cei care
tu le spuneai ca sa se pocaiasca
iar ei spuneau sa-i lasi in pace,
ca mai au timp ca sa traiasca?

Vor suferi o vesnicie,
nu doar un an, nu doar o mie?

O pasare de-ar fi sa rupa
la 10.000 de ani - odata
din Everest cate-o faramitura
pan' va sfarsi lucrarea toata

sa faca pasarea din munte asa,
sa mute'nregul munte din faramituri ..
vor trece miliardele de ani
si suferinta tot nu va curma?

Oh, bine ca tu esti in cer
in raiul tau, care atata l'ai dorit
esti chiar acolo, cu Emanuel
cu Cel pe care-atata l-ai iubit!

Ce frumusete ai vazut oare'n 3 zile?
Ce locuri? Ce sfintenie? Ce har?
Dafapt, ai timp o vesnicie,
acum te odihnesti de-atat amar!

Dar curiozitatea mea e mare..
Te mai trezesc odata si te las:
Nu'i loc in cer pentru oricare?
Si totusi, multi nu vor ajunge acas'

Unii vor merge'n iad pe totdeauna,
Altii in cer, isi vor primi cununa,
Eu insa vreau sa fiu mereu
un om cum supus lui Dumnezeu:
Gata oricand, sa plec in orice ceas,
caci intre rai si iad sau moarte si viata,
Prieten drag, nu e decat un singur pas!