El a murit în locul meu!

Cum aş putea eu, să Te întreb:
- De ce Doamne, m-ai părăsit?
Când eu sunt cel ce plec mereu,
Când eu sunt cel ce am greşit...

Cum pot să cred că Tu mă laşi
Şi că te depărtezi de mine?
Când viaţa, mie Tu mi-ai dat!
Şi tot ce am, e de la Tine.

Cum pot să cred că nu mă vrei
Căci Ţi-ai dat Fiul pentru mine?
Şi tauri mari ce-s din Basan,
Aşteaptă viaţa să-I sfâşie?

Cum aş putea să Te ignor
Când Fiul Tău a suferit?
Şi câini pândesc la poala crucii
Ca cete de nelegiuiţi.

Cum aş putea să Te acuz
Când pentru mine, a fost străpuns?
Şi suliţa cu vârf de moarte,
La El în coastă, a ajuns.

Străpuns în mâini şi în picioare,
Privea pe cei ce-L chinuiau...
Şi pentru ei, ceru iertare
Caci nu stiau, ce rău făceau...

Au tras la sorţi a Lui cămaşă,
Ostaşi ca tauri din Basan;
Şi pânditori au stat sub cruce,
Ca farisei şi-al lor, alai.

Dar, pentru cine El muri
Şi-a înviat a treia zi
Şi-Ţi duce lauda peste fraţi
Să fim ai Tăi răscumpăraţi?

Tu, Ţi-ai găsit în Fiul Tău
Plăcerea şi-a Ta, bucurie;
Iar El, muri în locul meu
Să pot veni şi eu, la Tine!