PĂTRUNȘI DE IUBIREA TA...

Simţind iubirea Ta divină
O, Mire drag Te proslăvesc
Când sufletu-ntristat suspină
A Ta atingere m-alină
Să pot candoarea să-Ţi privesc.

Ştiind că Te-au străpuns piroane
Să pot şi eu avea un ţel,
Să pot învinge oşti duşmane,
Să am în Paradis coroane
Din orice loc fac un Betel.

Purtând în suflet împăcarea
Că ai venit să fii zdrobit
Ca să primesc descătuşarea
Şi-n inimă iluminarea
Ţi-aduc un trai de Cer dorit.

Mă duc, cu gândul, iar la cruce,
Şi văd ce chin ai îndurat
Dar gându-acesta îmi aduce
Noi hotărâri să pot conduce
Pe mulţi spre tronu-Ţi luminat.

De-s înclinat spre contemplare
E că Te ştiu aşa real
Şi ştiu că n-a fost la-ntâmplare
Că ai trecut prin condamnare:
Mi-ai dat un scop şi-un ideal.

Pe-altarul jertfei şi-al slujirii
Depun viaţa mea şi spun:
„Îţi aparţin – Rege-al iubirii
Mă duci în sfera nemuririi
Cu Tine fericiri adun.”

George Cornici/7 Ianuarie, 2015