Când sună din bucium târziul
Şi dealul e - ascuns în ninsoare,
Pe buze de nori se preumblă
Cerneala ca-n rând pe scrisoare.

Şi-n neguri de fum se îmbracă
Castelul cu trepte de ceară,
Domniţa se roagă să treacă
Un înger s-o scape de fiară.

În lanţuri se zbat vârcolacii
Când clopotul cântă o rugă
Şi toaca trosnește toţi dracii,
Cu flăcări îi pune pe fugă.

Din ceruri arhangheli tămâie
Cu smirnă şi nard din căţuie,
Blestemul se pune pe fugă
Doar braţul de par să-l ajungă!

Tăciunii aprind iarăşi vatra
Când gerul se crapă de ziuă
Pe fir de fuioare lumina
Alungă din lume neghina.



Camelia Cristea