Inima de nu-i smerită
Şi de Domnul dependentă,
Instabilă-i şi slăbită...
Rece şi inconsecventă...
Când să mai răscumperi vremea
Dacă azi nu te căieşti?
Timpul trece, nu ştii mâine
Dac-apuci să mai trăieşti!

Cel viclean te-ncătuşează
Şi păcatu-ţi pare dulce;
Conştiinţa ta cedează
Şi-n abis, uşor, se duce...
Lanţuri grele porţi în suflet,
Singure, n-au să se sfarme...
Eşti fiinţă, ai un cuget,
Ai o inimă de carne!

Eşti doar om, supus greşelii
Şi curând vei constata
Că subestimând duşmanul,
Singur n-ai să poţi lupta!
Cei ca tine şi ca mine
Pot trăi mult mai frumos,
Dacă recunosc în sine,
Jertfa Domnului Cristos!

Să greşeşti în continuare,
Nu mai poţi să îţi permiţi!
La Isus găseşti salvare,
De El toţi suntem iubiţi!
Pentru noi a luat pedeapsa
Şi pe cruce, răstignit,
Domnul nostru Şi-a dat viaţa
Fiindcă-atâta ne-a iubit!


Oviedo, 11 01 2015