Sunt frânt şi prăbuşit de boală
Puterile le văd... m-au părăsit.
Inima îmi este-n fugă parcă
După Isus... al meu IUBIT.

Lui să-I spun de neputinţă
Balsam să-I cer prin rugăciuni.
El, să mărească a mea credinţă
Isus... să mă ridice dintre spini!

Durerea-n trup de mă cuprinde
La Domnul meu degrab-alerg.
Căci numai El, mâna-Si întinde
În Dumnezeu de mă încred.

De-aceea vin la Tine, Isuse,
În mila Ta să mă-nfăşori.
Atunci durerile sunt duse
În braţul Tău de mă-nconjori!

Credinţă-Ţi cer să dai mai multă
Şi tărie în picioare ca să merg.
Să pot urca la Tine înc-o treaptă
„Cuvântul”... mai mult să-nţeleg.

Mâna Ta... cu putere mă îmbracă
Eu Numele să-Ţi proslăvesc.
Chiar de loveşte-n mine-o piatră
În Duh şi-n Adevăr Te Preamăresc!

Mai lasă-Ţi sângele să curgă
Şi peste-ale mele răni ce dor.
Dragostea Ta... ştiu, o să-nvingă,
Căci Tu-n Iubire mă-nconjori.

Amin, Amin!