O zi la bunul Dumnezeu,
O mie de ani adună,
Aşa că gândeşte mereu,
S-o sfârşeşti cu o cunună.

De nu vrei ca să cugeţi clar,
la suişul vieţii tale,
munceşti, dar va fi ȋn zadar,
te-abaţi din a Sa cale.

Să urci până la Impărat,
Fără pic de apărare,
gândeşte, poate-ai meritat,
să fii slobod la intrare?

Cu Crucea-n inimă vei sta,
smerit prin vămi când vei zbura,
dar nu te vei mai întrista,
Iubirea topeşte ura.