Tezaurul Minunilor

Când cuget în contemplare
La tezaurul, plin de minuni
Ce pus-ai Doamne-n creare,
Duhu-mi plec în rugăciuni -
Şi-Ţi slăvesc puterea mare
Prin smerita mea-nchinare!

Munţii splendizi, ce se-nalţă
Către cer... cu-a lor făptură,
Contemplându-i, mă învaţă
Că-n tot ce văd, în natură -
Tot ce gândirea-mi răsfaţă,
E doar puterea-Ţi măreaţă!

Marea-n safir transparentă
În clipele ei de splendoare -
De-o privesc las-o amprentă
’N inima-mi în contemplare,
Şi-mi spune din valul spumii
Că-s minuni, în văzul lumii!

Ceru-albastru, plin de stele
Cu-a lor lumini strălucinde,
O! Farmec nopţilor sunt ele
Când dorinţa vieţii aprinde -
Zelul, de a cerceta misterul
De a şti Doamne, ce e cerul!

Peste tot... minuni persistă
Pentru-a noastră întrebare:
De ce, cum, prin cine există?
Când mă uit în contemplare
Răspuns primesc, autentic,
Prin Dumnezeu cel Puternic!

Flavius Laurian Duverna
12 ianuarie 2015