De pe tremurul de stele
Vise cad și se adună
În plăpânde floricele
Pe-adierile de Lună.

Din tăcere în tihnire
Buimăcind un vânt călare
Șopotindu-i de iubire
O poveste fără Soare.

Inocente vor să curme
Întunericul din noapte
Și cu alb astupă urme
Adormind cu rece șoapte.

Vrând o lume mai perfectă
Cu-aspirația înfrântă
Dau în lumea circumspectă
Puritate blândă, sfântă.

Dorul codrilor albaștri
Le culege-nalt pe ramuri
Cu visarea lui de aștri,
Suspinările în valuri.

De se pierd cărări și drumuri,
Căi întinse se înfundă...
Pierd cuvinte de duiumuri
Profunzimea de secundă.

Slovele aeriene
Vin cu dragoste-austeră
Pe pripoare de troiene
De pe pante de-atmosferă.

Firea ropotul și-l stinge
Să audă de minune
Parcă-ar sta de-asupra îngeri
Lăcrimând în rugăciune.