Magia vieţii s-a arătat
În vorbele care au venit
Din cer să îmbrace un Împărat
Într-un trup mic, deplin slăvit,

Un trup de divin Dumnezeu,
Cum altul nu a existat.
În El, exemplu tot mereu
Să arate lumii a încercat

Cel care în ceruri a şezut.
În ce-a strălucit frumuseţea?
În smerenia ce-a avut
Acel ce-n vorbe a pus blândeţea!

L-au atacat şi L-au lovit!
L-au acuzat, L-au înjunghiat,
Pe cruce sus L-au răstignit,
Dar El tot smerit S-a arătat!

A vrut să strige în contra lor,
Dar vorba Lui s-a înecat,
Pentru că-n ochii tuturor
El n-a fost un mare Împărat!

Doar Fiul Lui L-a preţuit!
În şoaptă se află glasul Lui,
Căci să strige n-a reuşit
Ce mare-i slava Tatălui!

În şoaptă eu L-am întâlnit.
Urechea, capul mi-am plecat
Şi-n umilinţă am întâlnit
Pe Cel ce-n viaţă Îi Împărat.

De aceea în şoapte eu vorbesc.
Nu strig la lume să m-asculte,
Ci-n umilinţă m-adâncesc,
Slăvindu-L prin vorbele-mi multe.