Zori de zi

Zori de zi,
Ce licăr dulce!
Strălucind, tu vii din cer,
Fiind lumina ce răsare
Din ale nopţii aşeptări.

Slobozeşti un orizont
Ca un început duios;
Faci lumină pe poteci
Şi ne înştiinţezi pe toţi
Să privim cerul frumos.

Noi lăsăm în urmă visul
Şi călcând pe roua vieţii,
Dăm răspuns de bun-augur
Începutului de zi,
Mulţumindu-i dimineţii.

Pornim toţi, plini de-aşteptări
Prin tumultul zgomotos;
Iar din urmă, ne ajunge
Vântul, ce ridică roua,
Aducând o rază, jos.

Repede, frumosul soare
Îşi arată strălucirea;
Peste noi vine amiaza
Şi înverşunaţi mai tare
Nu ne mai uităm în zare.

Bucuroşi nevoie mare
De lumina ce străluce,
Ne înverşunăm într-una
Şi uităm să ştergem umbra
Iar candoarea lui dispare...

Parcă prea îngreunată,
Ziua, vrea uşor să plece...
Se piteşte lângă raza
Care pleacă spre apus,
Iar o geană se închide
Apăsată de-un vânt rece.

Nu-ţi lăsa viaţa să curgă
Ca o zi ce se grăbeşte!
Hotărăşte-te din timp
Căci ce-i pe pământ, va trece...
Doar eternul dăinuieşte!

Nu lăsa tumultul greu
Să-ţi răpească geana vieţii;
Căci de-alegi din zori de zi,
Poţi să ai un viitor,
Dând o şansă sfântă, vieţiii!