Văd cum orbitează timpul

Văd cum orbitează timpul
Pe cadranul de ceasornic
Iar inima-mi bate ritmul
Ticăitului de ornic...

Și deodată, infinitul
Al cuprinde parcă-s dornic
Dar îmi piere apetitul
Pricepând că nu-s statornic...

Mă topesc ca și argintul
În cuptor, la argintar
Lămurit de falimentul
Din talerul de cântar...

Zornic sunt spre infinit
Întrebând prin limbi de ornic,
Mă înghite ori îl înghit,
Sunt stăpân sau doar un birnic?

Știu că „infinit” mi-e duhul
Și lupt să nu-mi fie „ușor”
Sau împovărat de „lutul”
Ce nu m-ar lăsa să zbor...

Că-n curând va răsuna
Trâmbița lui Dumnezeu,
„Pe nor” sfinții-ași aduna
Și între ei să fiu și eu...

14/01/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)