Prin iarna rece să alerg aş vrea
Să strâng la piept a fulgilor splendoare
Cu albul lor să curăţ falsitatea
Şi nepăsarea ce ades mă doare...

Să zbor aş vrea cu ei spre nesfârşit
Plutind aşa... între pământ şi cer
S-aduc în inimi, pace şi iubire
Şi sfântă-nviorare în traiul efemer...

Să fiu un fulg la piept de Dumnezeu
Să mă transform în lacrimă de stea...
La adăpostul dragostei divine
Să fiu în iarna rece... cât aş vrea!