Topească-se durerea în iubire
și umbra necazului
frȃngă-se în lumină!
Uitați, iertați și priviți în Cer
visȃnd mereu chipul Iubirii
și chipul celor iubiți!
Strȃngeți, adunați iubire
în inimi și gȃnd;
vedeți și ascultați sunetul pașilor
iubind Iubirea
chiar în scȃnteirea lacrimilor,
pentru că fiecare suflet
este o minune divină
și miracolul vieții suntem noi, toți,
pămȃnteni
purtați de Mȃna Iubirii!
Florești, Cluj
Poezia a fost scrisă în urma unei stări de meditație. O împrejurare tristă din viață m-a motivat în acest îndemn și sper să fie o încurajare pentru toți cei ce o citesc.