Rândunelele călătoare


Sus pe sârmă, înşirate
Rândunele stau grămadă
La înălţime, cocoţate
Cu toţi pot, ca să le vadă

Au venit din departare
Multă cale au străbătut
Domnul cu-a Lui îndurare
De viaţa lor a văzut

Peste mări, peste oraşe,
Ele în cârduri au zburat
Sunt micuţe si gingaşe
Dar putere au căpătat

Domnul în a Sa iubire
Şi de ele se îngrijeşte
Şi de ele, are ştire
Şi cu drag le cârmuieşte

Când ajung, sunt obosite
Dar nu stau să odihnească
Înspre cuiburi merg grăbite
Vor ca să şi le găsească

Şi la mine la poiată
Rândunele au poposit
Cuiburile şi le cată
Eu, ma bucur c-au venit

Şi ca bune gospodine
De treabă s-au apucat
Să repare cât mai bine
Cuiburi, care s-au stricat

Rândunelul, duce, cară,
Pene, sârme, beţişoare,
Nu îi pare o povară
Şi munceşte cu ardoare

Până lângă râu se duce
Tină, să poată căra
Rândunicii îi aduce
Ea, din gura lui o ia

Toată ziua îi privesc
Deloc nu sunt plictisit
Cum se luptă, se trudesc,
Să ducă la bun sfărşit

Căsuţa să-şi construiască
Cum Domnu-i va înţelepți
Şi bine să-şi îngrijească
Puii, care vor veni

Rândunica construieşte
Sau, repară ce-i stricat
Până seara roboteşte
Domnul, putere i-a dat

Cuibul bine-l împleteşte
Lucrează meşteşugit
Ea, cu tină îl lipeşte
Îl face bun de clocit

Şi cu puf îl căptuşeşte
Să fie comod, uscat,
Ouăle apoi le cloceşte
Domnul, de ea s-a îndurat

A înzestrat-o cu tărie
Mările să le străbată
S-ajungă cu bucurie
În ţara ei, mult visată.

Amin

Câmpia Turzii, 18 ianuarie 2015