M-ai purtat, și mai vrei sã mã porți,
peste aripi de nori și cãderi
în albastrul luminilor bolți;
și mã-nveți, și m-asculți, și mã cerți
și arzȃnd de iubire mã ierți
pentru sufletul nins de dureri!

Tu m-ai scris în luminã și har
ca fiu pentru noul Eden;
un fost dezertor și tȃlhar,
nebun înghițit de amar,
departe de-al vieții hotar,
iubirea cu lacrimi sã chem!

Și mã ții, cu ardoare mã ții
în Carul de foc, nefiresc;
sã merg, sã trãiesc printre vii
ca fiu, cu iubiții Tãi fii,
de Tine legat sã mã știi
în Veacul și-n Duhul ceresc!


Florești, Cluj