"Gândurile Mele nu sunt gândurile tale,
Dar trebuie să știi că am o altă cale.
Nu-ți cer să împlinești ceva ce nu-ți arăt,
Iar frământarea ta Mă doare când o văd.
Mă doare când te-ncrezi în ceea ce-nțelegi
Și realitatea ta e-n funcție de ce vezi.
Când lași să îți vorbească mai tare decât Mine
Îngrijorarea și minciuna că nicicând nu e bine.
Aș vrea să te oprești și să te uiți în tine,
Să vezi că lăuntrul tău prezența Mea-o conține.
Pentru că singur am ales să-Mi pun Împărăția
În inimi ce-Mi deschid și-Mi poartă măreția.
E totul în control și-a fost întotdeauna,
Eu stau pe tron în cer odată cu furtuna.
Nu te uita cu teamă că nu va-nvinge noaptea..
Continui s-aduc dimineți în care bunătatea
Și-ndurarea și credincioșia Mea te înconjoară,
În care toate le-nnoiesc și pacea Mea coboară."

De asta e atât de intens și prețu-i așa mare
Pentru ce trăim-năuntru și că simțim că doare?
Că-ntr-un final vom locui împreună cu Tine
În cel mai sigur loc ce-există-n omenire.
Acolo unde Ți-ai zidit cea mai puternică domnie,
În inimi care Te-au primit și-au hotărât să fie
Locaș de poposire pentru Copilul din cer coborât
Ce Se năștea să ne iubească în timp ce-I omorât.
Tu retrăiești acum în noi atât noaptea, cât și ostilitatea
Ce ai primit-o când prin trup Ți-ai restrâns libertatea.
Nici azi nu înțelegem și plângem c-ai suferit,
La fel cum facem pentru noi când ceru-i înnegrit
Până pricepem că de fapt Tu chiar ai biruit..
Și nu-i vorba de sărăcie sau tot ce Ți-a lipsit.
Ai vrut de la-nceput un lucru și sigur l-ai reușit,
Prin tot ce ai făcut și faci, ne-areți cât ne-ai iubit!