De ai gãsit în drum o floare
țesutã-n razele de soare
și-n roua șoaptelor cerești,
nu te grãbi sã-i frȃngi lumina;
privește-i floarea, rãdãcina;
sub talpa ta sã n-o strivești!

Sã te gȃndești cã-ntȃia datã,
în Rai, grãdina minunatã,
erai ca floarea ce-o privești:
neprihãnitã, fãrã vinã,
luminã, rãspȃndind luminã!




Florești, Cluj