ADIO, FRĂMÂNTĂRI

*
Lumina... alungă bezna nopții,
Fiorii morții nu-și mai scot colții.
Încet... se aștern zorile senine,
Șerpuind pe undele iubirii divine.

Azurul cerului etalează grandoarea,
Ochii urmăresc toată splendoarea.
Adio, frământări fără de valoare,
Iubirea Domnului e strălucitoare.

Se revarsă în binecuvântări,
Prin zefirul marilor îndurări.
Cu duioșie viața-mi cuprinde,
În inimă, credința vie... aprinde.

Adio, zbucium plin de durere,
Tu nu mai poți lovi cu putere.
Duhul Sfânt cu divină iubire,
Călăuzește pașii spre mântuire.
Amin!