Cu sfială ieşi la soare şi te bucuri şi-n răcoare,
Alb, frumos, imaculat treci prin straiul îngheţat.
Te-aşteptăm cu bucurie, ai atâta gingăşie,
Tu răsari de sub zăpadă, primăvara să te vadă.

Printre fulgi zglobii de nea, tu apari şi eşti aşa...
Vesel, alb şi curajos, ghiocelul meu frumos!
Soarele-ţi sărută faţa, cum răsare dimineaţa,
Nu eşti trist, eşti mulţumit, ce frumos ai răsărit!

Doamne, cât de minunat ghioceii-ai îmbrăcat,
Le-ai dat strai de alb-curat şi un nume minunat!
Râd în soare jucăuşi, delicaţi şi-aşa drăguţi,
Ne uimesc, plini de iubire, parc-au soare în privire!

Înverziţi, plini de viaţă, curajoşi ei ne învaţă...
Să răzbim şi-n iarna grea, să stăm calmi în vreme rea.
Să ai alb, albul frumos, să stai drept şi credincios,
Să nu te înclini în vânt, când e ger, să nu fii frânt!

Printre raze de lumină, ei sunt albi, fără de vină,
Strălucesc plini de viaţă şi au zâmbetul pe faţă.
Să ne bucurăm de ei, minunaţii ghiocei...
Şi în semn de preţuire, dăruiţi-i cu iubire!



24 ianuarie 2015