ÎNVINGĂTORI

Nu ne-a învins pe noi torentul
Trimis să dea cu forţă-n vas
Călătorim punând accentul
Pe modul cum trăim prezentul
În orice loc şi-n orice ceas.

Nu ne-au târât valuri turbate
În spaţiul unde-i vid total
Nu ne-au atras păreri ciudate
În cercuri fără demnitate
Ci-am fost ghidaţi de-un ideal.

N-am fost atraşi în nepăsare
De voci neunse cu Duh Sfânt
Ci-am pus talentul în lucrare
Să aibă Cerul delectare
Şi să mai toarne mult avânt.

N-am compromis încredinţarea
Prin evadări din drumu-ngust
Ne ducem, siguri, pe cărarea
Care conduce la splendoarea
Regatului etern şi just.

Dar cum de am rămas pe cale
Prin tot acel vacarm strident?
O, chiar în stări catastrofale
Doar Fiu-I vrednic de-osanale
În toate El e competent,

A stat cu noi în bătălie,
A tras la jug când noi trăgeam
El ne-a desprins gândul din glie
Să n-avem ţel în păpădie
Ci în Cuvânt şi-n sfântul neam.

Fără de El am fi epavă
Pe-oceanul vieţii-nvolburat
Dar chiar când starea este gravă
Şi când vedem în jur doar pleavă
Suportul Lui nu-i limitat...

Ne-a însoţit şi-n suferinţă
Şi când vreo boală ne-a trântit
Că navigăm e consecinţă
A faptului că-n neputinţă
Prezenţa Lui ne-a întărit.

Cu hotărâre neştirbită
Continuăm ce-am început
Cărarea fi-va netezită
Şi fiecare zi păzită
De Cel ce-n forţă-i ne-ntrecut.

George Cornici/24 In.2014