Strânsă într-o inimă mică

Strânsă într-o inimă mică,
Ghemuită-n sfera sumbră,
Mintea îngustă și pitică
Ține sufletul la umbră,
La o umbră de nimică...

Peste humă, amurgul plânge
Clipa care-a fost scurtată
Și-a lui jale se răsfrânge
Într-o lacrimă uscată
Care abia se mai distinge...

Cum să poată mintea învinge
Într-o luptă nepurtată
Țelul pentru a-și atinge,
Dacă clipa i se gată
Și chiar umbra i se stinge...

Obosit-a să mai stea
Sufletul în umbra soartei,
Dă cu vina într-una în ea
Răzvrătit în poala moartei,
Să își schimbe soarta-ar vrea...

Dar cum poate să mai scape
Viu dintr-ale morții gheare
Fără Dragostea agape,
Fără-a Domnului iertare
Și încă-o clipă, să se adape
Dintr-ale Vieții Izvoare?!
* * * * * * * * * * *
Bătălia pentru suflet
O purtăm mereu în minte
Îndreptându-ne în umblet
După a Bibliei Legi sfinte,
Cu-orice clipă și răsuflet.

26/01/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)