De n-ar fi fost un Dumnezeu

de: Valentin Bejenar

De n-ar fi fost un Dumnezeu
Să vadă plânsul tău şi-al meu,
Să vadă sufletul răpus
De e bolnav sau indispus.

Să vadă adânc inima ta,
De e păcat şi zace-n ea.
De e suspin şi e ascuns,
De dorul tău se-nalţă-nsus.

Nimeni n-ar fi ştiiut ce-i-nea
Şi ce ascunde viaţa ta.
Nimeni n-ar putea condamna
Ce e ascuns de faţa mea.

De n-ar fi fost un Dumnezeu
Să pună-n gândul tău şi-al meu,
O rază ,un licărit de cer,
Am fii ca un catâr sau ied.

De n-ar fi fost un Dumnezeu
Să schimbe gândul tău şi-al meu,
N-am fii înţeles nicicând
De ce Isus,veni jos pe pământ.

De ce El a venit ca Miel
Când era Fiu de Dumnezeu.
De ce El a murit străpuns
Şi la Golgota noi l-am dus.

De n-ar fii fost un Dumnezeu
Şi n-am fii fost în planul Său,
N-am fii cunoscut nicicând
Taina Sa de pe Pământ.

N-am fii înţeles de ce
Lumea toată nu îl vrea,
Ci mereu tăgăduiesc
Că există lumii cereşti.

Dar există Dumnezeu
Ce-a pus în noi din Duhul Său.
Şi face ,noi să î-l simnţim
Şi Tată bun să îl numim.

27/01/2015