Iubirea-i Doamne, peste tot!

Iubirea-i Doamne, peste tot
E-n ceru' albastru şi în soare,
E-n cea mai frumoasă floare,
Şi-n izvoraşul, şi-al lui şipot
Ce curge-n vesela-i cântare
Spre slava sacră, creatoare.

E-n apa mărilor şi în oceane,
În norii ce le sunt veşmântul
Şi-n braţe cuprind pământul
Prin mii de râuri... diafane -
Ce-n valuri ele îşi duc cântul
Când le mână-n brize vântul.

E-n codrii verzi, şi în câmpii
Şi-n mii de flori ce-s colorate
În dealuri mândre şi bogate
Cu fructe-n livezi şi podgorii,
Cu-arome dulci şi parfumate
Din abundenţă înmiresmate.

E-n munţii-nalţi până la nori
Cu cea mai preţioasă arvună
Împodobiţi cu flori şi faună -
Şi-n nopţile cele-n splendori
Cu-a lor regină, blonda lună
Ce faima şi-arată-mpreună!

Şi ai mai pus iubirea Doamne
Şi-n inima cea omenească -
Spre gloria Ta ca să crească,
Şi n-o putea ca s-o răstoarne
Tot răul. Nici s-o nimicească -
C-originea ei, este cerească!

Flavius Laurian Duverna
28 ianuarie 2015