În inimă-i trimit îmbărbătarea
Acelui om ce-n minte a suferit
Că a primit în viaţă condamnarea
Fără ca vina-i s-o fi dovedit

Toţi cei din jur care l-au condamnat
La tribunalul lor fără lumină
Unde la masă ura i-a adunat
Să caute să îi afle vreo vină.

Maeştrii în arta răului subit
Au fost în întuneric promovaţi
Acei care în noapte s-au unit
Să caute în cei drepţi vinovaţi.

Dar a pierit a urii măiestrie
Şi ţesătura-i rea s-a destrămat
Căci n-are ce unită să o ţie
În faţa unui foc adevărat.